-Haide Leona ,trezirea! si simt cum un bulgare mi se lipeste de geaca si Robert alearga pe partie precum unul dintre copiii de 10 ani care se bucura din plin de zapada, ca si cum acum ar vedea-o pentru prima oara
-Visam si eu cu ochii deschisi, stii cat de mult imi place sa fac asta, spun bosumflandu-ma si intrandu-mi la randul meu in rolul de copil
Il vad venind spre mine cu viteza si stiu ce urmeaza
-La zapada cu tine!
Si in secundele ce au urmat am simtit zapada proaspata trosnind sub noi. Robert zambeste si ma priveste cu atata dragoste incat ma face sa ma simt speciala. Nimic nu poate strica fericirea pe care o simt in aceste momente. Suntem amandoi, aici, pierduti in multime si fara ca cineva sa ne cunoasa. O mica escapada. Fara planuri si rezervari. Alegerea de a nu fi acasa cu 2 zile inainte de Craciun si de a te plictisi groaznic. Bucuria ca anul acesta am facut ceva nou, spontan, de care sa ne bucuram impreuna.
-Hai sa ne incalzim la o cana de ciocolata fierbinte
-Nu-i asa ca putem lua si o pizza buna? Am asa o pofta..
-Desigur, iubito, tot ce doresti, zice pupandu-ma pe frunte in cel mai dragut mod posibil
Astazi vreau sa uit de job, de griji, de facultate si de bani. Azi nu ma intereseaza ce se va intampla maine. Vreau doar sa ma bucur de momentele cu tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu