Perioada sarbatorilor a fost una superba, nici ca se putea sa fiu mai fericita de atat. Au fost zile pe care nu mi le voi putea sterge din minte niciodata. Si totusi, acum te-ai schimbat. Nici macar n-au inceput cursele si deja nu mai sunt prioritatea ta. Nu stiu ce s-a intamplat cu tine de te porti asa, parca orice e mai important decat mine. Nu ti-am zis nimic, am crezut ca doar mi se pare mie. Dar se pare ca si Dana a observat ca iesim mai rar si ca nu prea mai am ce sa ii povestesc despre tine. Mi-e teama sa aduc subiectul in discutie. Nu vreau sa te pierd, nu acum cand te iubesc mai mult. Refuz sa ma gandesc cum ar fi viata mea din nou fara tine, cu alta persoana. Pe oricine as compara cu tine mi-e teama ca ai iesi invingator in toate. Jumatatea mea esti tu, nu vreau sa accept ideea ca intr-o zi alta fata te va tine de mana. Ca tu o vei pupa suav pe frunte asa cum faci si cu mine acum.
Aud telefonul sunand:-Hei Leona, ce zici de o plimbare pe langa lac?
-Desigur, spun toata numai un zambet
-Bun, o sa trec sa te iau peste o ora, mai am niste treaba de rezolvat.
Treaba? Ce treaba? De cand ai tu treaba de facut cand nici n-a inceput campionatul? Totusi, macar in seara asta iti faci timp pentru mine. Cand ma gandesc ca in primele noastre luni de relatie tu erai cel care ma suna non stop si ai fi mers cu mine oriunde si eu eram mai idiferenta, iar acum rolurile s-au schimbat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu