Asta e fraza care inca imi suna in cap, desi este 2 dimineata si el doarme de ceva timp langa mine. Sa ne mutam impreuna, sa stam amandoi, sa fim doar noi 2..suna bine dar asta deja inseamna un angajament. Si pe langa asta, mai e si rutina zilnica, toate treburile care de acum teoretic s-ar dubla.. gatitul pentru 2, curatenie pentru 2, haine calcate pentru 2, cumparaturi...plus ca la un moment dat s-ar putea sa devina ceva banal sa il vad zilnic langa mine, sa adormim si sa ne trezim unul langa celalalt...suna atat de bine, totusi... De atatea ori am visat cu ochii deschisi la momentul in care ma voi muta cu persoana iubita si acum, cand as putea face asta, ezit si ma gandesc doar la argumente contra. De ce? De ce te framanta Leona atat de rau aceasta intrebare? De ce nu poti sa spui doar Da si sa te bucuri de momente? De ce stai mereu si analizezi totul, incercand sa vezi care solutie e mai buna si mai usoara pentru tine? Ti se pare complicat sa imparti spatiul tau si cu altcineva? Sa lasi pe cineva sa te faca fericita, nu e un lucru rau. Poate lucrurile care ti se pare ca se dubleaza de fapt se impart la 2 si orice lucru in 2 e mai placut decat de unul singur. Poate statul impreuna o sa va determine sa descoperiti lucruri noi, care va plac, o sa va aproprie mai mult
Si totusi, tot ce imi suna in cap este...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu