Piece [12]

Liniste. Nimeni nu mai zice nimic. Aud doar respiratia lui si incerc sa imi imaginez ce face, unde este. Pare ca nu se mai misca, parca ar fi blocat pe loc
-Foarte buna ocazie pentru tine, draga mea, zice intr-un final cu o greutate in glas pe care oricine, oricat de putin l-ar cunoaste, ar putea sa o desluseasca
-Da, dar nu si pentru NOI...ar insemna 3 luni de zile in care sa nu te mai vad, sa nu te mai am langa mine, sa stiu ca sunt singura printre straini si ca nu e nimeni care sa ma apare de toti din jurul meu
-Te vei descurca, Leona, intotdeauna o scoti tu la capat cumva. O sa iti exersezi engleza si plus ca o sa dea bine pe CV-ul tau
Ii simt glasul tremurand si fiecare cuvant pe care il rostese parca atarna kilograme. Se bucura pentru mine, simt asta, dar se gandeste la viitorul nostru si cum il va influenta aceasta plecare a mea
-Sunt doar 3 luni, nu e mare lucru! Hai inveseleste-te, e o veste foarte buna! O sa trec sa te iau la 7 sa sarbatorim.
 -Ok...
In ciuda frazelor finale stiu ca vrea doar sa fie tare pentru mine si sa ma faca sa aleg in functie de mine, nu de NOI, nu de viitorul nostru. Vreau sa plec? Chiar imi doresc sa fac asta? Ma ridic si ma duc ca teleghidata la loc in birou, unde imi reiau locul langa Daria
-Ce e cu fata asta de parca ai vazut o fantoma?
-Nas Mare tocmai mi-a oferit ocazia de a pleca intr-un schimb de experianta la Londra...3 luni de zile!
-Super tare! Si ce mai astepti? Normal ca pleci!! N-ai cum sa ratezi ocazia asta unica in viata!
-Si Robert? Nu e el mai important decat "ocazia asta unica in viata"? Nu crezi ca poate el e de fapt ceva unic pentru mine..?
-Robert o sa astepte, nu e mare chestie, sunt doar 3 luni dupa care gata, totul revine la normal
As vrea sa ma las molipsita de entuziasmul Dariei dar nu pot. Pentru mine lucrurile nu sunt asa de simple cum le exprima ea. Sunt mult prea multe chestii care tipa in capul meu si oricat as incerca sa vad partea pozitiva a lucrurilor, nu merge. Sunt blocata in propria dorinta din liceu de a pleca in afara, de a ma realiza si de a face ceea ce-mi doresc si a avea o viata implinita; un mic amanunt mi-a scapat in toata viziunea aia...

Piece [11]

-Vino putin pana in biroul meu, Leona!

-Ce-o fi vrand Nas Mare? Sper sa imi zica ceva de vreo promovare, ii zic Dariei si plec zambind spre biroul sefului. De fapt imi e destul de frica ca am facut vreo prostie si o sa imi spuna ca nu mai are nevoie si ca exista oameni mai capabili pentru postul meu

-Buna ziua, zic sperand sa par sigura pe mine si degajata

-Ia un loc Leona,  trebuie sa discutam despre ceva

-Desigur, cu cea mai mare placere

Zambesc dar deja incep sa ma gandesc cum o sa imi gasesc alt job. Nu zic ca asta e cel mai tare dintre toate dar se poate mult mai rau. Si macar am timp de facultate

-Bun, zice el si lasa un moment de liniste ca si cand ar urma sa imi spuna ceva rau. Cei din conducere m-au informat ca exista posibilitatea ca o persoana din acest departament sa beneficieze de un training si de un schimb de experienta la Londra. Asa ca m-am gandit ca ti s-ar putea potrivi tinand cont ca ai organizat foarte bine Team Building-ul si pare sa iti placa toata treaba cu resursele umane

Incep sa ma luminez la fata si nu imi vine sa cred ce aud. Eu? Eu sa fiu aleasa pentru a pleca la Londra? Sa ma loveasca pe mine norocul in asa fel?

-Cazarea iti va fi asigurata si la fel va fi si cu transportul si mesele. Ar urma sa stai intr-o garsoniera care are toate utilitatile de care ai nevoie si ai avea salariul platit de aici. 

-Suna foarte bine!

-Ideea e ca toate astea sunt pentru o perioada de 3 luni de zile

Ma inverzesc la fata. 3 luni? 3 luni fara sa il vad pe Robert?Fara sa il tin de mana sau sa fiu alaturi de el? Sa ma tina in brate si sa ma simt atat de bine si protejata? Dar totusi...e o oportunitate asa de buna pentru cariera mea si pentru a invata mai bine engleza...

-Mda, vad ca ti-a picat fata la faza asta, mi-era teama de asta. Am stat si m-am gandit la toti cei din departament si singura care mi s-a parut ca ar fi potrivita pentru asta si ar putea sa o si faca ai fi tu. Si nu, nu am nevoie de un raspuns acum, dar il vreau pana la finalul saptamanii. Gandeste-te, vorbeste cu cine crezi, fa-ti planuri si analizeaza, dar ia decizia pe care o crezi tu mai buna .

Si uite asa, din cat de frumoasa si linista devenise viata mea, Nas Mare a reusit sa o dea iar peste cap. Ce o sa zica Robert?..Cum o sa reactioneze cand o sa auda ca o sa plec 3 luni? 

Ies din biroul lui Nas Mare si ma duc direct afara. Am nevoie de o gura de aer rece si de liniste sa imi pot asculta gandurile pe rand, nu sa tipe toate o data. Ajunsa pe scari, iau telefonul si ma uit la ecran. Doi ochi verzi si un zambet de milioane. Cum poti sa lasi asa ceva cand stii ca te iubeste? De ce tocmai acum cand toate pareau sa se aseze?

Imi fac curaj si apelez numarul lui. Ma urasc in clipa in care aud primul ton de apel. Nu, nu, nu!! Nu trebuia sa faci asta acu! Chiar vrei sa pleci?

-Hei iubito! Sper ca ziua ta este la fel de frumoasa ca si a mea

-Hmmm nu stiu cat de buna e dar e plina de surprize

-Suna interesant, spune-mi! Vreau sa ma bucur alaturi de tine

-Am primit oportunitatea de a pleca intr-un schimb de experienta la Londra....pentru 3 luni

Piece [10]

N-are rost sa spun ca la cina pregatita de tine am mancat cele mai delicioase spaghete. Oricum nu am simtit cu adevarat gustul mancarii. Felul in care te uitai la mine si incercai sa prinzi fiecare reactie, sa vezi daca ai gresit cu ceva, daca gustul este pe placul meu, ma facea ca la fiecare inghititura sa ma amuz teribil si eram toata numai un zambet. Te-ai dat batut la un moment dat si ti-ai vazut de propria farfurie. Lumanarile iti incadrau perfect chipul. Barba nerasa de 3 zile iti dadea un aer asa masculin care imi place la nebunie. Te-ai imbracat la camasa, una alba chiar. Incercai sa fii grijuliu si foloseai atat de des servetelul incat nu am avut cum sa imi retin un zambet. Se pare ca toata cicaleala mea legata de neglijenta nu ti-a scapat in seara asta.
Acum stau si te privesc cum dormi. Asa, linistit, cu cearsaful care te acopera doar pana in talie. Esti atat de luminat la fata, ma intreb oare ce visezi. Tresari. Te trezesti si vezi ca inca nu am adormit.
-Iubito, ce s-a intamplat? Nu poti sa dormi?
Si ma iei in brate asa somnoros, lipindu-ma de pieptul tau, parca pentru a fi sigur ca nu o sa plec de langa tine. Stau 1 minut nemiscata si te aud respirand mai greu. Desigur ca ai adormit deja. Fac o miscare usoara dar vad ca te foiesti si ma opresc. Stiu cat te sperie gandul ca, atunci cand dormim amandoi, sa te trezesti fara mine in pat. Oare asa va fi intotdeauna? O sa iti doresti mereu sa te trezesti alaturi de mine? Dar stai, de ce stau sa ma gandesc la prostii cand in seara asta mi-ai demonstrat cat de mult vrei sa ma ai langa tine? Zambesc, si incerc sa imi golesc capul de alte ganduri pentru a adormi. Poate n-ar fi o idee atat de rea sa ne mutam amandoi. Nu mi-ar displace sa am seri ca astea mereu.

Piece [9]

Cerul e tot intunecat, nici macar stelele nu se zaresc. Stam pe banca, eu lipita de tine, din cauza frigului care imi patrunde in oase. Fiecare tace si se gandeste la ale lui. Oare ar fi bine sa deschid subiectul relatiei noastre?
-La ce te gandesti, Leona?
-Aaa..daca ar trebui sa imi mai cumpar sau nu o masuta in dormitor, mi se pare cam gol spatiul dintre pat si sifonier. Tu ce zici?
-Da, e o idee buna. Hai sa mergem, vad ca ai inghetat de tot si mi-e teama sa nu racesti.
De ce n-am putut sa ii spun adevarul? Asta e, inseamna ca poate nu ar fi trebuit cu adevarat sa il spun.
Vad luminitele de la geamurile blocurilor cum se deruleaza prin fata mea. Drumul nu ma intereseaza, l-am facut de atatea ori, il stiu pe de rost. Niciodata nu mi-am acordat insa timpul sa privesc oamenii de pe strada, sa le studiez expresia si sa ma gandesc ce se ascunde in sufletul lor. Aud motorul oprindu-se. Parca am mers prea putin. Ma uit in jur si vad ca suntem in fata blocului lui. 
-In seara asta am de gand sa te rapesc, imi spune cu zambetul strengaresc pe buze
-In cazul asta, ar trebui sa chem ajutoare, am nevoie sa fiu salvata
-Nu, nu, promit ca nu iti voi face nimic rau
Si in mintea mea deja se deruleaza un scenariu nu tocmai cuminte care ma face sa zambesc si sa vreau sa intru in joc.
-Stai, trebuie sa-ti leg esarfa la ochi
-Mmm asta chiar suna a rapire
Si ma las ghidata de mainile lui pana la lift si apoi pana in apartament
-Un moment, n-o da jos! 
Raman nemiscata si ma intreb ce se poate intampla. Incerc sa analizez fiecare sunet pe care il face prin casa dar nu reusesc sa imi dau seama ce se intampla
-Gata, poti sa o desfaci
Ceea ce vad in camera din fata mea imi taie rasuflarea. Raman nemiscata, incapabila sa scot un cuvant. Cateva lumanari incadreaza masa si ceva aburind ce pare delicios
-Imi pare rau pentru ultimele zile, stiu ca nu mi-am facut deloc timp pentru tine. Am avut ceva probleme cu spronsorii si am alergat dintr-o parte in alta si n-am mai avut timp de nimic altceva. Imi pare rau
-Ai fi putut sa imi spui, as fi inteles, nu trebuia sa ma lasi sa imi fac tot felul de scenarii, doar ma stii cum sunt..
-Stiu, si am vrut sa iti spun astazi de dimineata, dar apoi mi-am adus aminte de faptul ca mi-ai spus ca niciodata nu ai avut parte de o cina romantica 
Nu-mi vine sa cred ca ti-ai adus aminte, ca acea discutie la 3 dimineata a fost atat de importanta pentru tine
-Acum hai sa vedem daca ma pricep sau nu, si ma ia de mana pentru a ma ghida cei cativa pasi pana la living

Piece [8]

Toate trec. Revelionul, vacanta, Team Building-ul, concediul... Si ramane un pat gol. Nu, nu m-am mutat la tine. Inca nu ma simt pregatita sa fac pasul acesta. Mi-e teama de momentul in care ne vom certa si eu ma voi simti in plus si in acelasi timp nu voi avea un loc in care sa ma duc. Suna imatur? Poate asa si este, dar voi avea nevoie de momente in care sa imi plang amarul singura.
Perioada sarbatorilor a fost una superba, nici ca se putea sa fiu mai fericita de atat. Au fost zile pe care nu mi le voi putea sterge din minte niciodata. Si totusi, acum te-ai schimbat. Nici macar n-au inceput cursele si deja nu mai sunt prioritatea ta. Nu stiu ce s-a intamplat cu tine de te porti asa, parca orice e mai important decat mine. Nu ti-am zis nimic, am crezut ca doar mi se pare mie. Dar se pare ca si Dana a observat ca iesim mai rar si ca nu prea mai am ce sa ii povestesc despre tine. Mi-e teama sa aduc subiectul in discutie. Nu vreau sa te pierd, nu acum cand te iubesc mai mult. Refuz sa ma gandesc cum ar fi viata mea din nou fara tine, cu alta persoana. Pe oricine as compara cu tine mi-e teama ca ai iesi invingator in toate. Jumatatea mea esti tu, nu vreau sa accept ideea ca intr-o zi alta fata te va tine de mana. Ca tu o vei pupa suav pe frunte asa cum faci si cu mine acum.
Aud telefonul sunand:
-Hei Leona, ce zici de o plimbare pe langa lac?
-Desigur, spun toata numai un zambet
-Bun, o sa trec sa te iau peste o ora, mai am niste treaba de rezolvat.
Treaba? Ce treaba? De cand ai tu treaba de facut cand nici n-a inceput campionatul? Totusi, macar in seara asta iti faci timp pentru mine. Cand ma gandesc ca in primele noastre luni de relatie tu erai cel care ma suna non stop si ai fi mers cu mine oriunde si eu eram mai idiferenta, iar acum rolurile s-au schimbat...

Piece [7]

La multi ani! se aude in cor, toata cabana vuind de un ropot de aplauze pentru artificiile ce se vad in departare.
-La multi ani, iubito! pentru noi si pentru noul an

Pentru noi...de 3 ani facem revelionul impreuna. La inceput, nu erai decat un necunoscut, printre multi altii. Prima oara am venit aici doar pentru ca nu aveam alta optiune mai buna si Dana s-a oferit sa ma introduca grupului ei de prieteni. Nu-mi pasa, nu vroiam decat sa ma distrez si asta era cam singura posibilitate. Nu-mi amintesc prea multe fete de atunci, eram prea suparata din cauza relatiei din care tocmai iesisem asa ca in seara respectiva mi-am inecat supararea in alcool. Atat de mult incat nici macar focul de artificii de la miezul noptii nu il mai tin minte. Pe cei mai multi i-am cunoscut a doua zi la gratar cand, inopinant, imi spuneau cat de sociabila si draguta fusesem cu o seara inainte si eu habar nu aveam despre ce vorbeau. Mi-au povestit cat de mult am putut sa dansez si cum radeam si comunicam cu toata lumea. Eu? Asa draguta si sociabila? Clar ar trebui sa beau mai des, astfel nu mi-ar mai spune multi ca sunt prea acra. Tu nu m-ai bagat in seama si ce-i drept nici nu ma interesa persoana ta. Erai cu o tipa fitoasa care te facea sa te ti doar dupa ea si sa nu mai ai timp sa glumesti cu prietenii tai. Ei erau cei cu care eu stateam la gratar si spuneau cat te-ai schimbat de cand esti cu ea. Putin imi pasa, oricum pareati la fel de imaturi amandoi.

Anul trecut, uimitor, cum am ajuns, te-ai bagat in seama cu mine. Habar nu mai aveam cine esti si nu intelegeam ce e cu graba asta si cu dorinta sa ma ajuti cu bagajul. Mi-am zis ca nu o sa ma las prinsa de glumele tale si de incercarile de a flirta. De altfel, ti-o retezam de fiecare data cand aveam ocazia, si mi-ai dat destule ocazii in seara respectiva. La miezul noptii, cand toata lumea era, ca si anul asta afara, tu ai disparut. Nu stiu de ce, dar te cautam cu privirea. Si, cand toate cuplurile din jur se sarutau (traditia pe care niciodata n-am suportato pana atunci), te-am vazut venind zambitor spre mine, tinand ceva la spate.
-Ti-era teama ca m-ai pierdut?
Dar, in stilul tau, nu m-ai lasat sa-ti raspund si m-ai sarutat. N-am putut sa ma impotrivesc, era un sentiment pe care nu il mai simtisem niciodata. Am avut impresia ca timpul se opreste, dar amicii nostri au inceput sa aplaude si asta m-a facut sa imi revin in simtiri.
-Credeai ca as fi putut sa las pe cineva sa mi te fure? Acum sunt sigur ca tot anul te vei gandi la mine

Si mare dreptate ai avut. Uita-ne aici, din nou, la al treilea revelion, petrecut, de data asta, impreuna.
-Asa sunt sigura ca te vei gandi tot anul la mine, te sarut si vad cum zambesti strengareste. De data asta eu sunt cea care vrea sa se asigure ca ramane in mintea si in sufletul tau. 
-Nu ai de ce sa iti faci griji, acum sunt doar al tau.

Piece [6]

Un colt de natura. O cabana in departare. Zapada. Multa zapada. Luminite care animeaza locul. 
-Haide Leona ,trezirea! si simt cum un bulgare mi se lipeste de geaca si Robert alearga pe partie precum unul dintre copiii de 10 ani care se bucura din plin de zapada, ca si cum acum ar vedea-o pentru prima oara
-Visam si eu cu ochii deschisi, stii cat de mult imi place sa fac asta, spun bosumflandu-ma si intrandu-mi la randul meu in rolul de copil
Il vad venind spre mine cu viteza si stiu ce urmeaza
-La zapada cu tine!
Si in secundele ce au urmat am simtit zapada proaspata trosnind sub noi. Robert zambeste si ma priveste cu atata dragoste incat ma face sa ma simt speciala. Nimic nu poate strica fericirea pe care o simt in aceste momente. Suntem amandoi, aici, pierduti in multime si fara ca cineva sa ne cunoasa. O mica escapada. Fara planuri si rezervari. Alegerea de a nu fi acasa cu 2 zile inainte de Craciun si de a te plictisi groaznic. Bucuria ca anul acesta am facut ceva nou, spontan, de care sa ne bucuram impreuna.
-Hai sa ne incalzim la o cana de ciocolata fierbinte
-Nu-i asa ca putem lua si o pizza buna? Am asa o pofta..
-Desigur, iubito, tot ce doresti, zice pupandu-ma pe frunte in cel mai dragut mod posibil
Astazi vreau sa uit de job, de griji, de facultate si de bani. Azi nu ma intereseaza ce se va intampla maine. Vreau doar sa ma bucur de momentele cu tine.

Piece [5]

"Te-ai putea muta la mine"
Asta e fraza care inca imi suna in cap, desi este 2 dimineata si el doarme de ceva timp langa mine. Sa ne mutam impreuna, sa stam amandoi, sa fim doar noi 2..suna bine dar asta deja inseamna un angajament. Si pe langa asta, mai e si rutina zilnica, toate treburile care de acum teoretic s-ar dubla.. gatitul pentru 2, curatenie pentru 2, haine calcate pentru 2, cumparaturi...plus ca la un moment dat s-ar putea sa devina ceva banal sa il vad zilnic langa mine, sa adormim si sa ne trezim unul langa celalalt...suna atat de bine, totusi... De atatea ori am visat cu ochii deschisi la momentul in care ma voi muta cu persoana iubita si acum, cand as putea face asta, ezit si ma gandesc doar la argumente contra. De ce? De ce te framanta Leona atat de rau aceasta intrebare? De ce nu poti sa spui doar Da si sa te bucuri de momente? De ce stai mereu si analizezi totul, incercand sa vezi care solutie e mai buna si mai usoara pentru tine? Ti se pare complicat sa imparti spatiul tau si cu altcineva? Sa lasi pe cineva sa te faca fericita, nu e un lucru rau. Poate lucrurile care ti se pare ca se dubleaza de fapt se impart la 2 si orice lucru in 2 e mai placut decat de unul singur. Poate statul impreuna o sa va determine sa descoperiti lucruri noi, care va plac, o sa va aproprie mai mult

Si totusi, tot ce imi suna in cap este...

Piece [4]

-Hai sa nu facem asta in stilul clasic: e iarna- mergem la un hotel la munte, undeva unde avem numai zapada in jur
-Dar ce idee stralucita ai, Leona?
-Hai sa inchiriem o vila la mare, unde sa ne putem desfasura activitatea, dar care sa aiba si o sala incapatoare pentru un party intr-o seara. Si intr-o dupa amiaza am putea merge cu totii la o piscina acoperita si astfel intreaga echipa s-ar simti mai in largul ei
-Briliant, Leona, ma bucur ca  n-ai propus sa mergem la bulgari!
-Mie mi se pare o idee chiar buna si ceva nou, binevenit. Ma bucur ca ai acceptat sa faci parte din echipa
Ma asteptam ca Fred sa ma ia la misto, dar Nas Mare sa fie de acord cu mine? Se prea poate ca asta sa fie una din zilele mele bune.
-As vrea sa aud si celelalte idei ale tale, zise Nas Mare.
-Pai, am putea face, dupa cum am spus, in prima seara un party tematic si treasure hunt unde, cel care reuseste primul sa desluseasca misterul va castiga ...3 zile de concediu, daca sunteti de acord. Astfel ii vom motiva sa se implice cu adevarat
-Imi place cum gandesti, Leona, si chiar ma bucur ca te-am prins cand ai atipit, credeam ca iti voi da o lectie de cum sa nu mai vi obosita la serviciu dar se pare ca esti o adevarata comoara de idei bune
Cum? Adica stia? Eu m-am bagat in asta doar ca sa nu afle si el deja stia?? Bine lucrat...

-Cum a fost ziua ta azi? zice zambind si pupandu-ma tandru pe gropita
-Ok, nimic special, am aflat ca Nas Mare stia ca am atipit si de aia m-a si intrebat daca vreau sa intru in echipa de organizare a teambuilding-ului
-Buna miscare din partea lui
-Mda, si mai nou chiar imi lauda ideile. Cine stie, poate o sa am parte de o promovare
-Ce zici sa sarbatorim ziua asta? Stiu un local frumos pe malul unui lac, aproape de apartamentul meu, si dupa asta poti ramane la mine
-Robert, n-am zis ca strangem bani sa mergem in iarna in excursie prin tara?
-Nu te mai gandi atat de aspru la viitor, ne descurcam noi, banii se fac, vom merge si in excursie, dar momentan vreau o seara in care sa ne simtim bine, sa ne relaxam
-Tu in fiecare zi vrei seri de relaxare..
-Si care e problema? Ti se pare ca o ducem rau? La cat muncesti in timpul zilei, meriti sa fii rasfatata
-Pai da, dar excursiile, casa pe care vroiam sa o construim..? Unde se duc toate astea?
-Nicaieri, le vom avea. Pentru inceput, am putea imbina utilul cu placutul si te-ai putea muta la mine

Piece [3]

"Follow me down to Marabou..."

Nu iar...opresc alarma telefonului si ma ridic din pat. Trag draperiile si surpriza: inca o luminita aprinsa in blocul din fata mea. Se pare ca nu sunt singura care e nevoita sa se trezeasca la 5:31 zilnic..Cine m-a pus pe mine sa imi iau si job? Urasc la mine modul in care imi place sa ma fortez la maxim, sa vad cate pot duce si face in acelasi timp. De ce imi place sa ma chinui singura, cand puteam sa ma trezesc frumos peste cateva ore, odihnita zilnic si nu cu cearcane? Gata, gata cu gandurile si hai mobilizarea. Un dus rapid, sandwich-ul si paharul cu lapte, niste jeansi si o bluzita de matase..hmm oare se potrivesc? Imi place imaginea pe care o vad in oglinda asa ca nu mai zabovesc aici. La 6:44 sunt deja in ratb, cu o carte in maini si incerc sa nu imi las atentia distrasa de discutiile celorlalti din autobuz.

-Leona, Leona!!

-Da, da, aici sunt, incerc sa o spun in asa fel incat sa nu para ca am atipit in timpul sedintei si seful sa se enerveze

-Vrei sau nu sa te implici in noul proiect?

-Da, desigur! 

Si vad cum tocmai m-am mai bagat intr-o activitate. Asta pentru ca poate aveam deja prea mult timp liber si nu stiam cum sa-l dorm mai bine...

-Despre ce e proiectul asta? o intreb pe Daria, singura cu care am reusit sa socializez si sa ma inteleg de cand am ajuns aici.

-Haide Leona, spune-mi ca n-ai zis da doar pentru ca Domnul Nas Mare te-a intrebat daca vrei sa participi.

-Desigur ca nu, doar ca atipisem si daca raspundeam negativ m-ar fi intrebat ce imi displace la el si ce as fi putut raspunde? "Mai repetati odata tot ce ati spus de la inceput, va rog". Pe bune acum, a fost mai simplu asa.

-Va trebui sa te ocupi de organizarea Team Building-ului din aceasta iarna

-...say what?!

-Fix ce ai auzit. Tocmai vei face parte din echipa ce va avea onoarea sa gaseasca joculete prin care noi sa devenim mai uniti si sa ne relaxeze pe toti. Desigur, nu si pe voi, organizatorii

-Oh super, exact ce imi doream..

Facultate, iar, mi se invarte capul de la atata somn si de la profa care ne tot povesteste ceva despre cum ciclurile economice revin constant..gata, dupa cursul asta, somn, ma duc direct acasa si nu voi face altceva decat sa dorm. 10 ore. sau cat mai mult posibil.
"Hei iubito, ne vedem in seara asta? Ne-am promis ca vom iesi zilnic macar la o plimbare si deja nu te-am mai vazut de 3 zile."
"Robert, ma simt foarte obosita, dupa cursul asta vreau sa ma duc acasa sa dorm, imi pare rau. Daca vrei treci sa ma iei la fix si mergem la mine, si astfel putem vorbi. Dar chiar n-am chef de plimbari azi...sper sa intelegi"
"In 20 de minute sunt acolo."

Il vad in fata facultatii cu un buchet frumos si cu zambetul pe buze.
-In seara asta cina e servita, si vad pe bancheta din spate cateva plase cu ceva invelit in staniol
-Hei, nu trebuia, am mancare
-Am negat eu asta? Vreau doar sa te rasfat putin
Zambesc si imi dau seama ca nu e cazul sa mai spun ceva, vad pe chipul lui ca isi doreste sa ma vada fericita si ca ii place sa ma surprinda.

Piece [2]

-Mai repede, mai repede, ti-ai iesit cumva din forma, mister? 
Nu apuc sa termin fraza ca ma prinde din urma si ma ridica in brate. Ah, muntele. Ce frumos se vede totul de la 2000 de metrii. Si ce aer curat, chiar daca un pic cam rece. E sfarsit de septembrie, dar soarele nu si-a pierdut inca stralucirea de peste vara si pielea mea creola se vede atat de frumos. Te uiti la mine si imi zambesti, asa cum numai tu stii sa o faci. Te vad fericit. Ma bucur ca s-a incheiat campionatul si nu te mai duci la curse, chiar daca asta e ultimul weekend impreuna dinainte sa incep jobul.
-La ce visezi, Leona? ma intreaba dulce si ma pupa pe obraz.
-La zilele in care noi doi vom putea fii liberi, fara probleme cotidiene, sa putem zbura acolo unde vrem..si cand vrem. 
-Draga mea, pana pe la 60 de ani, o sa plecam ici si colo pe furis, in pauze mai mult, zise razand incercand sa ma faca sa ma amuz.
Refuz sa cred asta. Nu vreau sa cred asta. Eu vad viitorul altfel, nu plin de griji si cu un job stresant care sa nu imi lase timp pentru mine, pentru noi...vreau sa profit de viata, sa vad locuri, sa cunosc oameni, sa stiu istoria celor ce au trait acolo, nu doar sa ma uit la televizor si sa ma gandesc ce frumoasa poate fii viata pentru unii.
-Da, stiu, tu nu o sa stai sa astepti sa treaca viata pe langa tine, stii ca nici eu nu vreau sa fac asta, dar cursele fac parte din viata mea si nu pot sa le las si sa plec oricand vreau eu. Pentru mine, asta inseamna sa imi traiesc viata.
Prefer sa ma bucur de frumusetea din jur si sa ma prefac ca nu am auzit nimic din ceea ce a spus. Prefer sa cred ca din acea viata fac parte si eu, si ca nu cursele sunt pe primul loc. Urmeaza anul 3 de facultate plus job...Vreau sa cred ca viata nu e atat de grea precum pare si ca vom avea timp zilnic de o plimbare.