skip to main |
skip to sidebar
Toate trec. Revelionul, vacanta, Team Building-ul, concediul... Si ramane un pat gol. Nu, nu m-am mutat la tine. Inca nu ma simt pregatita sa fac pasul acesta. Mi-e teama de momentul in care ne vom certa si eu ma voi simti in plus si in acelasi timp nu voi avea un loc in care sa ma duc. Suna imatur? Poate asa si este, dar voi avea nevoie de momente in care sa imi plang amarul singura.
Perioada sarbatorilor a fost una superba, nici ca se putea sa fiu mai fericita de atat. Au fost zile pe care nu mi le voi putea sterge din minte niciodata. Si totusi, acum te-ai schimbat. Nici macar n-au inceput cursele si deja nu mai sunt prioritatea ta. Nu stiu ce s-a intamplat cu tine de te porti asa, parca orice e mai important decat mine. Nu ti-am zis nimic, am crezut ca doar mi se pare mie. Dar se pare ca si Dana a observat ca iesim mai rar si ca nu prea mai am ce sa ii povestesc despre tine. Mi-e teama sa aduc subiectul in discutie. Nu vreau sa te pierd, nu acum cand te iubesc mai mult. Refuz sa ma gandesc cum ar fi viata mea din nou fara tine, cu alta persoana. Pe oricine as compara cu tine mi-e teama ca ai iesi invingator in toate. Jumatatea mea esti tu, nu vreau sa accept ideea ca intr-o zi alta fata te va tine de mana. Ca tu o vei pupa suav pe frunte asa cum faci si cu mine acum.
Aud telefonul sunand:
-Hei Leona, ce zici de o plimbare pe langa lac?
-Desigur, spun toata numai un zambet
-Bun, o sa trec sa te iau peste o ora, mai am niste treaba de rezolvat.
Treaba? Ce treaba? De cand ai tu treaba de facut cand nici n-a inceput campionatul? Totusi, macar in seara asta iti faci timp pentru mine. Cand ma gandesc ca in primele noastre luni de relatie tu erai cel care ma suna non stop si ai fi mers cu mine oriunde si eu eram mai idiferenta, iar acum rolurile s-au schimbat...
La multi ani! se aude in cor, toata cabana vuind de un ropot de aplauze pentru artificiile ce se vad in departare.
-La multi ani, iubito! pentru noi si pentru noul an
Pentru noi...de 3 ani facem revelionul impreuna. La inceput, nu erai decat un necunoscut, printre multi altii. Prima oara am venit aici doar pentru ca nu aveam alta optiune mai buna si Dana s-a oferit sa ma introduca grupului ei de prieteni. Nu-mi pasa, nu vroiam decat sa ma distrez si asta era cam singura posibilitate. Nu-mi amintesc prea multe fete de atunci, eram prea suparata din cauza relatiei din care tocmai iesisem asa ca in seara respectiva mi-am inecat supararea in alcool. Atat de mult incat nici macar focul de artificii de la miezul noptii nu il mai tin minte. Pe cei mai multi i-am cunoscut a doua zi la gratar cand, inopinant, imi spuneau cat de sociabila si draguta fusesem cu o seara inainte si eu habar nu aveam despre ce vorbeau. Mi-au povestit cat de mult am putut sa dansez si cum radeam si comunicam cu toata lumea. Eu? Asa draguta si sociabila? Clar ar trebui sa beau mai des, astfel nu mi-ar mai spune multi ca sunt prea acra. Tu nu m-ai bagat in seama si ce-i drept nici nu ma interesa persoana ta. Erai cu o tipa fitoasa care te facea sa te ti doar dupa ea si sa nu mai ai timp sa glumesti cu prietenii tai. Ei erau cei cu care eu stateam la gratar si spuneau cat te-ai schimbat de cand esti cu ea. Putin imi pasa, oricum pareati la fel de imaturi amandoi.
Anul trecut, uimitor, cum am ajuns, te-ai bagat in seama cu mine. Habar nu mai aveam cine esti si nu intelegeam ce e cu graba asta si cu dorinta sa ma ajuti cu bagajul. Mi-am zis ca nu o sa ma las prinsa de glumele tale si de incercarile de a flirta. De altfel, ti-o retezam de fiecare data cand aveam ocazia, si mi-ai dat destule ocazii in seara respectiva. La miezul noptii, cand toata lumea era, ca si anul asta afara, tu ai disparut. Nu stiu de ce, dar te cautam cu privirea. Si, cand toate cuplurile din jur se sarutau (traditia pe care niciodata n-am suportato pana atunci), te-am vazut venind zambitor spre mine, tinand ceva la spate.
-Ti-era teama ca m-ai pierdut?
Dar, in stilul tau, nu m-ai lasat sa-ti raspund si m-ai sarutat. N-am putut sa ma impotrivesc, era un sentiment pe care nu il mai simtisem niciodata. Am avut impresia ca timpul se opreste, dar amicii nostri au inceput sa aplaude si asta m-a facut sa imi revin in simtiri.
-Credeai ca as fi putut sa las pe cineva sa mi te fure? Acum sunt sigur ca tot anul te vei gandi la mine
Si mare dreptate ai avut. Uita-ne aici, din nou, la al treilea revelion, petrecut, de data asta, impreuna.
-Asa sunt sigura ca te vei gandi tot anul la mine, te sarut si vad cum zambesti strengareste. De data asta eu sunt cea care vrea sa se asigure ca ramane in mintea si in sufletul tau.
-Nu ai de ce sa iti faci griji, acum sunt doar al tau.
Un colt de natura. O cabana in departare. Zapada. Multa zapada. Luminite care animeaza locul.
-Haide Leona ,trezirea! si simt cum un bulgare mi se lipeste de geaca si Robert alearga pe partie precum unul dintre copiii de 10 ani care se bucura din plin de zapada, ca si cum acum ar vedea-o pentru prima oara
-Visam si eu cu ochii deschisi, stii cat de mult imi place sa fac asta, spun bosumflandu-ma si intrandu-mi la randul meu in rolul de copil
Il vad venind spre mine cu viteza si stiu ce urmeaza
-La zapada cu tine!
Si in secundele ce au urmat am simtit zapada proaspata trosnind sub noi. Robert zambeste si ma priveste cu atata dragoste incat ma face sa ma simt speciala. Nimic nu poate strica fericirea pe care o simt in aceste momente. Suntem amandoi, aici, pierduti in multime si fara ca cineva sa ne cunoasa. O mica escapada. Fara planuri si rezervari. Alegerea de a nu fi acasa cu 2 zile inainte de Craciun si de a te plictisi groaznic. Bucuria ca anul acesta am facut ceva nou, spontan, de care sa ne bucuram impreuna.
-Hai sa ne incalzim la o cana de ciocolata fierbinte
-Nu-i asa ca putem lua si o pizza buna? Am asa o pofta..
-Desigur, iubito, tot ce doresti, zice pupandu-ma pe frunte in cel mai dragut mod posibil
Astazi vreau sa uit de job, de griji, de facultate si de bani. Azi nu ma intereseaza ce se va intampla maine. Vreau doar sa ma bucur de momentele cu tine.