Piece [13]

Tu ce ai face?
Ai pleca? Ti-ai lasa familia si tot ce iubesti pentru 3 luni la care ai visat toata viata si care nu credeai ca se vor indeplini vreodata?
Sau ai pune confortul pe primul plan? Si nu ma refer la confortul ala in care te duci la job, facultate si te intorci acasa. Ci ma refer la confortul definit de bratele iubitului.Cand ele  inseamna acasa.
Dar ai visat o viata la asta, nu? De ce sa renunti tocmai acum, cand totul parca e in favoarea ta?

-Robert, il iau de mana peste masa si il privesc in ochi. El imi evita privirea ca si cand stie deja ce vreau sa intreb
-Da, iubito, zice mimand un zambet, dar, ah, e asa frumos, oricum
-Tu ce ai face?
-Nu eu trebuie sa aleg, Leona, tu esti cea care a primit oportunitatea si care a asteptat asta o viata intreaga. Du-te! E cea mai buna ocazie pentru a vedea daca visele tale se potrivesc cu realitatea
Ochii ii sclipesc, dar nu din cauza dorintei. Sunt lacrimile pe care incearca sa le ascunda
-Vreau doar sa imi promiti un lucru
-Dar nu m-am decis daca merg sau nu..
-Nu conteaza
-Stii ca nu pot face asta, nu imi place sa spun lucruri care poate pentru mine nu ar fi posibile
-Asta poti cu siguranta realiza
-Ok..
-Vreau sa fie cele mai tari 3 luni din viata ta de pana acum. Nu pot spune din toata, pentru ca inca nu avem o familie, dar pana atunci, exploreaza si descopera, indeplineste-ti dorinta de o viata, fa lucrurile pe care ti le doresti si profita la maxim de fiecare moment. Du-te. Meriti asta, orice ar inseamna asta pentru relatia noastra. Eu voi fi aici, asteptandu-te
Mai ca imi dau lacrimile, iar el vede asta si se ridica sa ma sarute.
-Du-te, imi sopteste, iar eu il privesc in ochi si imi dau seama ca asta e raspunsul la intrebare

Piece [12]

Liniste. Nimeni nu mai zice nimic. Aud doar respiratia lui si incerc sa imi imaginez ce face, unde este. Pare ca nu se mai misca, parca ar fi blocat pe loc
-Foarte buna ocazie pentru tine, draga mea, zice intr-un final cu o greutate in glas pe care oricine, oricat de putin l-ar cunoaste, ar putea sa o desluseasca
-Da, dar nu si pentru NOI...ar insemna 3 luni de zile in care sa nu te mai vad, sa nu te mai am langa mine, sa stiu ca sunt singura printre straini si ca nu e nimeni care sa ma apare de toti din jurul meu
-Te vei descurca, Leona, intotdeauna o scoti tu la capat cumva. O sa iti exersezi engleza si plus ca o sa dea bine pe CV-ul tau
Ii simt glasul tremurand si fiecare cuvant pe care il rostese parca atarna kilograme. Se bucura pentru mine, simt asta, dar se gandeste la viitorul nostru si cum il va influenta aceasta plecare a mea
-Sunt doar 3 luni, nu e mare lucru! Hai inveseleste-te, e o veste foarte buna! O sa trec sa te iau la 7 sa sarbatorim.
 -Ok...
In ciuda frazelor finale stiu ca vrea doar sa fie tare pentru mine si sa ma faca sa aleg in functie de mine, nu de NOI, nu de viitorul nostru. Vreau sa plec? Chiar imi doresc sa fac asta? Ma ridic si ma duc ca teleghidata la loc in birou, unde imi reiau locul langa Daria
-Ce e cu fata asta de parca ai vazut o fantoma?
-Nas Mare tocmai mi-a oferit ocazia de a pleca intr-un schimb de experianta la Londra...3 luni de zile!
-Super tare! Si ce mai astepti? Normal ca pleci!! N-ai cum sa ratezi ocazia asta unica in viata!
-Si Robert? Nu e el mai important decat "ocazia asta unica in viata"? Nu crezi ca poate el e de fapt ceva unic pentru mine..?
-Robert o sa astepte, nu e mare chestie, sunt doar 3 luni dupa care gata, totul revine la normal
As vrea sa ma las molipsita de entuziasmul Dariei dar nu pot. Pentru mine lucrurile nu sunt asa de simple cum le exprima ea. Sunt mult prea multe chestii care tipa in capul meu si oricat as incerca sa vad partea pozitiva a lucrurilor, nu merge. Sunt blocata in propria dorinta din liceu de a pleca in afara, de a ma realiza si de a face ceea ce-mi doresc si a avea o viata implinita; un mic amanunt mi-a scapat in toata viziunea aia...

Piece [11]

-Vino putin pana in biroul meu, Leona!

-Ce-o fi vrand Nas Mare? Sper sa imi zica ceva de vreo promovare, ii zic Dariei si plec zambind spre biroul sefului. De fapt imi e destul de frica ca am facut vreo prostie si o sa imi spuna ca nu mai are nevoie si ca exista oameni mai capabili pentru postul meu

-Buna ziua, zic sperand sa par sigura pe mine si degajata

-Ia un loc Leona,  trebuie sa discutam despre ceva

-Desigur, cu cea mai mare placere

Zambesc dar deja incep sa ma gandesc cum o sa imi gasesc alt job. Nu zic ca asta e cel mai tare dintre toate dar se poate mult mai rau. Si macar am timp de facultate

-Bun, zice el si lasa un moment de liniste ca si cand ar urma sa imi spuna ceva rau. Cei din conducere m-au informat ca exista posibilitatea ca o persoana din acest departament sa beneficieze de un training si de un schimb de experienta la Londra. Asa ca m-am gandit ca ti s-ar putea potrivi tinand cont ca ai organizat foarte bine Team Building-ul si pare sa iti placa toata treaba cu resursele umane

Incep sa ma luminez la fata si nu imi vine sa cred ce aud. Eu? Eu sa fiu aleasa pentru a pleca la Londra? Sa ma loveasca pe mine norocul in asa fel?

-Cazarea iti va fi asigurata si la fel va fi si cu transportul si mesele. Ar urma sa stai intr-o garsoniera care are toate utilitatile de care ai nevoie si ai avea salariul platit de aici. 

-Suna foarte bine!

-Ideea e ca toate astea sunt pentru o perioada de 3 luni de zile

Ma inverzesc la fata. 3 luni? 3 luni fara sa il vad pe Robert?Fara sa il tin de mana sau sa fiu alaturi de el? Sa ma tina in brate si sa ma simt atat de bine si protejata? Dar totusi...e o oportunitate asa de buna pentru cariera mea si pentru a invata mai bine engleza...

-Mda, vad ca ti-a picat fata la faza asta, mi-era teama de asta. Am stat si m-am gandit la toti cei din departament si singura care mi s-a parut ca ar fi potrivita pentru asta si ar putea sa o si faca ai fi tu. Si nu, nu am nevoie de un raspuns acum, dar il vreau pana la finalul saptamanii. Gandeste-te, vorbeste cu cine crezi, fa-ti planuri si analizeaza, dar ia decizia pe care o crezi tu mai buna .

Si uite asa, din cat de frumoasa si linista devenise viata mea, Nas Mare a reusit sa o dea iar peste cap. Ce o sa zica Robert?..Cum o sa reactioneze cand o sa auda ca o sa plec 3 luni? 

Ies din biroul lui Nas Mare si ma duc direct afara. Am nevoie de o gura de aer rece si de liniste sa imi pot asculta gandurile pe rand, nu sa tipe toate o data. Ajunsa pe scari, iau telefonul si ma uit la ecran. Doi ochi verzi si un zambet de milioane. Cum poti sa lasi asa ceva cand stii ca te iubeste? De ce tocmai acum cand toate pareau sa se aseze?

Imi fac curaj si apelez numarul lui. Ma urasc in clipa in care aud primul ton de apel. Nu, nu, nu!! Nu trebuia sa faci asta acu! Chiar vrei sa pleci?

-Hei iubito! Sper ca ziua ta este la fel de frumoasa ca si a mea

-Hmmm nu stiu cat de buna e dar e plina de surprize

-Suna interesant, spune-mi! Vreau sa ma bucur alaturi de tine

-Am primit oportunitatea de a pleca intr-un schimb de experienta la Londra....pentru 3 luni

Piece [10]

N-are rost sa spun ca la cina pregatita de tine am mancat cele mai delicioase spaghete. Oricum nu am simtit cu adevarat gustul mancarii. Felul in care te uitai la mine si incercai sa prinzi fiecare reactie, sa vezi daca ai gresit cu ceva, daca gustul este pe placul meu, ma facea ca la fiecare inghititura sa ma amuz teribil si eram toata numai un zambet. Te-ai dat batut la un moment dat si ti-ai vazut de propria farfurie. Lumanarile iti incadrau perfect chipul. Barba nerasa de 3 zile iti dadea un aer asa masculin care imi place la nebunie. Te-ai imbracat la camasa, una alba chiar. Incercai sa fii grijuliu si foloseai atat de des servetelul incat nu am avut cum sa imi retin un zambet. Se pare ca toata cicaleala mea legata de neglijenta nu ti-a scapat in seara asta.
Acum stau si te privesc cum dormi. Asa, linistit, cu cearsaful care te acopera doar pana in talie. Esti atat de luminat la fata, ma intreb oare ce visezi. Tresari. Te trezesti si vezi ca inca nu am adormit.
-Iubito, ce s-a intamplat? Nu poti sa dormi?
Si ma iei in brate asa somnoros, lipindu-ma de pieptul tau, parca pentru a fi sigur ca nu o sa plec de langa tine. Stau 1 minut nemiscata si te aud respirand mai greu. Desigur ca ai adormit deja. Fac o miscare usoara dar vad ca te foiesti si ma opresc. Stiu cat te sperie gandul ca, atunci cand dormim amandoi, sa te trezesti fara mine in pat. Oare asa va fi intotdeauna? O sa iti doresti mereu sa te trezesti alaturi de mine? Dar stai, de ce stau sa ma gandesc la prostii cand in seara asta mi-ai demonstrat cat de mult vrei sa ma ai langa tine? Zambesc, si incerc sa imi golesc capul de alte ganduri pentru a adormi. Poate n-ar fi o idee atat de rea sa ne mutam amandoi. Nu mi-ar displace sa am seri ca astea mereu.

Piece [9]

Cerul e tot intunecat, nici macar stelele nu se zaresc. Stam pe banca, eu lipita de tine, din cauza frigului care imi patrunde in oase. Fiecare tace si se gandeste la ale lui. Oare ar fi bine sa deschid subiectul relatiei noastre?
-La ce te gandesti, Leona?
-Aaa..daca ar trebui sa imi mai cumpar sau nu o masuta in dormitor, mi se pare cam gol spatiul dintre pat si sifonier. Tu ce zici?
-Da, e o idee buna. Hai sa mergem, vad ca ai inghetat de tot si mi-e teama sa nu racesti.
De ce n-am putut sa ii spun adevarul? Asta e, inseamna ca poate nu ar fi trebuit cu adevarat sa il spun.
Vad luminitele de la geamurile blocurilor cum se deruleaza prin fata mea. Drumul nu ma intereseaza, l-am facut de atatea ori, il stiu pe de rost. Niciodata nu mi-am acordat insa timpul sa privesc oamenii de pe strada, sa le studiez expresia si sa ma gandesc ce se ascunde in sufletul lor. Aud motorul oprindu-se. Parca am mers prea putin. Ma uit in jur si vad ca suntem in fata blocului lui. 
-In seara asta am de gand sa te rapesc, imi spune cu zambetul strengaresc pe buze
-In cazul asta, ar trebui sa chem ajutoare, am nevoie sa fiu salvata
-Nu, nu, promit ca nu iti voi face nimic rau
Si in mintea mea deja se deruleaza un scenariu nu tocmai cuminte care ma face sa zambesc si sa vreau sa intru in joc.
-Stai, trebuie sa-ti leg esarfa la ochi
-Mmm asta chiar suna a rapire
Si ma las ghidata de mainile lui pana la lift si apoi pana in apartament
-Un moment, n-o da jos! 
Raman nemiscata si ma intreb ce se poate intampla. Incerc sa analizez fiecare sunet pe care il face prin casa dar nu reusesc sa imi dau seama ce se intampla
-Gata, poti sa o desfaci
Ceea ce vad in camera din fata mea imi taie rasuflarea. Raman nemiscata, incapabila sa scot un cuvant. Cateva lumanari incadreaza masa si ceva aburind ce pare delicios
-Imi pare rau pentru ultimele zile, stiu ca nu mi-am facut deloc timp pentru tine. Am avut ceva probleme cu spronsorii si am alergat dintr-o parte in alta si n-am mai avut timp de nimic altceva. Imi pare rau
-Ai fi putut sa imi spui, as fi inteles, nu trebuia sa ma lasi sa imi fac tot felul de scenarii, doar ma stii cum sunt..
-Stiu, si am vrut sa iti spun astazi de dimineata, dar apoi mi-am adus aminte de faptul ca mi-ai spus ca niciodata nu ai avut parte de o cina romantica 
Nu-mi vine sa cred ca ti-ai adus aminte, ca acea discutie la 3 dimineata a fost atat de importanta pentru tine
-Acum hai sa vedem daca ma pricep sau nu, si ma ia de mana pentru a ma ghida cei cativa pasi pana la living

Piece [8]

Toate trec. Revelionul, vacanta, Team Building-ul, concediul... Si ramane un pat gol. Nu, nu m-am mutat la tine. Inca nu ma simt pregatita sa fac pasul acesta. Mi-e teama de momentul in care ne vom certa si eu ma voi simti in plus si in acelasi timp nu voi avea un loc in care sa ma duc. Suna imatur? Poate asa si este, dar voi avea nevoie de momente in care sa imi plang amarul singura.
Perioada sarbatorilor a fost una superba, nici ca se putea sa fiu mai fericita de atat. Au fost zile pe care nu mi le voi putea sterge din minte niciodata. Si totusi, acum te-ai schimbat. Nici macar n-au inceput cursele si deja nu mai sunt prioritatea ta. Nu stiu ce s-a intamplat cu tine de te porti asa, parca orice e mai important decat mine. Nu ti-am zis nimic, am crezut ca doar mi se pare mie. Dar se pare ca si Dana a observat ca iesim mai rar si ca nu prea mai am ce sa ii povestesc despre tine. Mi-e teama sa aduc subiectul in discutie. Nu vreau sa te pierd, nu acum cand te iubesc mai mult. Refuz sa ma gandesc cum ar fi viata mea din nou fara tine, cu alta persoana. Pe oricine as compara cu tine mi-e teama ca ai iesi invingator in toate. Jumatatea mea esti tu, nu vreau sa accept ideea ca intr-o zi alta fata te va tine de mana. Ca tu o vei pupa suav pe frunte asa cum faci si cu mine acum.
Aud telefonul sunand:
-Hei Leona, ce zici de o plimbare pe langa lac?
-Desigur, spun toata numai un zambet
-Bun, o sa trec sa te iau peste o ora, mai am niste treaba de rezolvat.
Treaba? Ce treaba? De cand ai tu treaba de facut cand nici n-a inceput campionatul? Totusi, macar in seara asta iti faci timp pentru mine. Cand ma gandesc ca in primele noastre luni de relatie tu erai cel care ma suna non stop si ai fi mers cu mine oriunde si eu eram mai idiferenta, iar acum rolurile s-au schimbat...

Piece [7]

La multi ani! se aude in cor, toata cabana vuind de un ropot de aplauze pentru artificiile ce se vad in departare.
-La multi ani, iubito! pentru noi si pentru noul an

Pentru noi...de 3 ani facem revelionul impreuna. La inceput, nu erai decat un necunoscut, printre multi altii. Prima oara am venit aici doar pentru ca nu aveam alta optiune mai buna si Dana s-a oferit sa ma introduca grupului ei de prieteni. Nu-mi pasa, nu vroiam decat sa ma distrez si asta era cam singura posibilitate. Nu-mi amintesc prea multe fete de atunci, eram prea suparata din cauza relatiei din care tocmai iesisem asa ca in seara respectiva mi-am inecat supararea in alcool. Atat de mult incat nici macar focul de artificii de la miezul noptii nu il mai tin minte. Pe cei mai multi i-am cunoscut a doua zi la gratar cand, inopinant, imi spuneau cat de sociabila si draguta fusesem cu o seara inainte si eu habar nu aveam despre ce vorbeau. Mi-au povestit cat de mult am putut sa dansez si cum radeam si comunicam cu toata lumea. Eu? Asa draguta si sociabila? Clar ar trebui sa beau mai des, astfel nu mi-ar mai spune multi ca sunt prea acra. Tu nu m-ai bagat in seama si ce-i drept nici nu ma interesa persoana ta. Erai cu o tipa fitoasa care te facea sa te ti doar dupa ea si sa nu mai ai timp sa glumesti cu prietenii tai. Ei erau cei cu care eu stateam la gratar si spuneau cat te-ai schimbat de cand esti cu ea. Putin imi pasa, oricum pareati la fel de imaturi amandoi.

Anul trecut, uimitor, cum am ajuns, te-ai bagat in seama cu mine. Habar nu mai aveam cine esti si nu intelegeam ce e cu graba asta si cu dorinta sa ma ajuti cu bagajul. Mi-am zis ca nu o sa ma las prinsa de glumele tale si de incercarile de a flirta. De altfel, ti-o retezam de fiecare data cand aveam ocazia, si mi-ai dat destule ocazii in seara respectiva. La miezul noptii, cand toata lumea era, ca si anul asta afara, tu ai disparut. Nu stiu de ce, dar te cautam cu privirea. Si, cand toate cuplurile din jur se sarutau (traditia pe care niciodata n-am suportato pana atunci), te-am vazut venind zambitor spre mine, tinand ceva la spate.
-Ti-era teama ca m-ai pierdut?
Dar, in stilul tau, nu m-ai lasat sa-ti raspund si m-ai sarutat. N-am putut sa ma impotrivesc, era un sentiment pe care nu il mai simtisem niciodata. Am avut impresia ca timpul se opreste, dar amicii nostri au inceput sa aplaude si asta m-a facut sa imi revin in simtiri.
-Credeai ca as fi putut sa las pe cineva sa mi te fure? Acum sunt sigur ca tot anul te vei gandi la mine

Si mare dreptate ai avut. Uita-ne aici, din nou, la al treilea revelion, petrecut, de data asta, impreuna.
-Asa sunt sigura ca te vei gandi tot anul la mine, te sarut si vad cum zambesti strengareste. De data asta eu sunt cea care vrea sa se asigure ca ramane in mintea si in sufletul tau. 
-Nu ai de ce sa iti faci griji, acum sunt doar al tau.