Abia deslusesc ce e scris, ochii mei fiind prea agasati de lumina ecranului. In camera e inca intuneric. Oare e noapte sau prea dimineata? 6:15.., damn, iar s-a dus sa se plimbe cu atv-ul in zorii zilei.
"Si mie imi e dor de zilele alea", tastez si ma cufund cu capul in perna. Nu vreau sa te mint, mi-e greu sa te mint dar si sa-ti spun ca nu mai sunt la fel ca la inceput, nu mai e totul la fel de dragut si de roz. Sunt intr-adevar momente in care nu te-as mai lasa sa pleci de langa mine, dar stresul, timpul prea putin petrecut impreuna, momentele in care ma simt ca si cand as vorbi singura, nu ajuta..nu mi-e de ajuns sa imi spui doar "te iubesc si imi e dor de tine". Vreau sa te vad ca iti pasa si ca treci peste "nu pot asta pt ca...", cand de fapt poti dar ti-e prea lene sau n-ai chef.
"Doar atat? Nu ma iubesti?"
De ce intrebi asta? Nu vreau sa o spun acum. Nu o sa auzi asta de la mine decat atunci cand o sa simt mai tare si cand vine de la sine. "Stii ca nu auzi asta cand vrei tu, Robert".
"Da iubito, doar speram si eu".
Vreau sa dorm, sa ma odihnesc, sa lenevesc, sa nu fac nimic, sa stau in pat si sa ma relaxez. Stiu ca n-o sa mai tina mult asta. In maxim o luna ma angajez. Pe tine te voi vedea si mai rar, deja cursele de masini ti-au ocupat tot timpul si ne mai vedem doar putin. Nu vreau sa ma gandesc cum va fi mai tarziu...sper doar sa profitam cumva de luna asta relativ libera pt tine
